Poezia Mirunei, prietena sufletului meu

cotloane
de Miruna Dima

ce nu ştii tu
e toamna picurată-n voce
şi umerii puţin lăsaţi
la capete de noapte.
nemestecate înghiţi tăcerile mele,
fireşti ca tot firescul meu
de alt meleag,
neschimbate-s toate,
haina mă-mbracă la fel,
figura mea obişnuită,
aceiaşi muşchi, aceleaşi falduri.
pieptul şi gura ta mereu
cer doar un singur drept:
de-a cotropi
carnea, odăile inimii, ploaia
şi nu, nu ştii
cum cade răsăritul
şi-l tot ridic
la fiecare gest al tău