Raul Gonzales Blanco, idolul adolescentei mele

Fiecare dintre noi are pasiuni mai mult sau mai putin intelese de cei din jurul nostru. Pe langa flori, marea mea pasiune e fotbalul. Iubesc Dinamo Bucuresti, Real Madrid si Lazio Roma. De la fiecare echipa am jucatori preferati, imi sunt mai dragi poate din motive subiective. Dar sunt motivele mele. Asa se face ca de la Dinamo Danciu si Ropo sunt mai aproape de sufletul meu. Raul, Guti si Casillas fac din meciurile lui Real o incantare pentru ochii mei. De Lazio nu vorbesc prea multe ca inca mai sunt putin suparata pe ei… De cainii mei sunt alaturi in fiecare zi, de ceilalti doar daca se intampla vreo minune. Asa cum a fost pe 26 mai in ziua meciului organizat de fundatia lui Gica Popescu si de cea a lui Luis Figo. Surpriza a venit de la seful meu, care mi-a dat programul peste cap din ziua aceea. In loc de mers la coafor, am mers al aeroport. Dar nu am regretat nicio secunda, pentru ca acolo am fost din nou copil, mi-am intalnit un idol al adolescentei mele…

La seara campionilor Raul a venit cu Michel Salgado, coechipierul sau de la Real Madrid. Imbracat lejer, camasa alba, jeans si adidasi, capitanul Realului, cat timp a stat in salonul vip al aeroportului Baneasa, a fost numai un zambet…

Iar eu eram ca un copil ce si-a primit jucaria favorita. cum? cu zambet pana la urechi… Raul, jucatorul care se confunda cu Real, este un tip cu extraordinar de mult bun simt, dragut si lipsit de fitze. dupa ce organizatorul care a venit sa-l intampine i-a spus ca trebuie sa-i prezinte pe cineva, Raul mi-a strans mana, m-a pupat si mi-a spus ca se bucura ca are in Romania fani. am mai schimbat cateva amabilitati, dupa care…

a plecat spre hotelul unde era cazat dus de o masina oficiala a evenimentului…, iar eu am plecat spre club, fericita ca mi s-a mai implinit un vis.